La jumatatea drumului…Incotro?

A venit, asadar, si luna iunie si suntem la jumatatea drumului pana la finalul unui an 2009 extrem de important si foarte dureros pentru industria aviatica. In acelasi timp avem parte de un nou inceput prin preluarea conducerii IATA de catre Tony Tyler, CEO al Cathay Pacific, pentru un an pana in 2010.

Cateva probleme vor tine capul de afis pentru  anul care urmeaza asa ca voi incerca sa le analizez pe rand:

1. Scaderea continua a traficului aerian

Pentru prima parte a anului (ianuarie-aprilie) ultimele date publicate de IATA la sfarsitul lunii mai, arata o scadere accentuata a tuturor indicatorilor de trafic. Desi anumite zone fac fata cu brio crizei (Orientul Apropiat si America Latina inregistreaza cresteri sau stagnari) restul zonelor geografice sunt extrem de afectate.

Per total traficul a scazut cu 7,5% comparativ cu anul 2008 desi companiile aeriene au redus numarul de zboruri si implicit disponilitatea de locuri cu 3,7%. Pentru America de Nord aceasta scadere este de 9% in timp ce pentru Europa ea se situeaza la 7,4%. Asia a avut cel mai mult de suferit cu o scadere de aproximativ 11%.

Sursa

2. Scaderea dramatica a veniturilor

Pentru a face fata scaderii traficului companiile au reactionat printr-o scadere dramatica a tarifelor percepute. Un exemplu foarte apropiat este TAROM care dupa ce a resimtit o scadere a gradului de ocupare pana sub 50% pe cursele proprii a demarat o politica agresiva de reducere a preturilor. Pentru toate destinatiile au scos la vanzare bilete de avion pornind de la 50 euro + taxe de aeroport (aproximativ 150-170 euro) in speranta ca vor reveni la un grad de ocupare decent. Deocamdata se pare ca a functionat.

Un alt exemplu este cel al companiei CSA care desi avea tarife competitive a decis renuntarea la taxa de combustibil (YQ) pentru anumite destinatii ceea ce a dus la reduceri de 200 euro pentru New York sau 100 euro pentru biletele de avion catre destinatii europene.

Pe langa veniturile obtinute de la pasageri unele companii aeriene (in general cele din SUA ) au adoptat o noua metoda de a echilibra cash – flow-ul. Si-au vandut avioanele catre alte companii dupa care le-au luat in leasing pentru a le folosi.  O operatiune care se practica si in alte domenii si care aduce un flux de cash companiei chiar daca pe termen lung genereaza costuri suplimentare.

3. Responsabilizarea companiilor din punct de vedere ecologic

Exista o presiune destul de mare asupra companiilor pentru a reduce nivelul emisiilor de carbon atat din partea grupurilor ecologiste cat si din partea pasgaerilor. Multe linii aeriene au introdus programe de compensare a emisiilor  (Carbon Offset Program) prin care strang sume importante din partea pasagerilor cu scopul de a le folosi intr-un program ecologic.

Un ultim exemplu il reprezinta compania portugheza TAP care ofera aceste sume pentru un proiect din Brazilia.

O alta directie o reprezinta inlocuirea avioanelor vechi si consumatoare de combustibil cu unele mai noi si mai eficiente din punct de vedere ecologic si economic. Un astfel de exemplu este si achizitioanrea aeronavei  Airbus A380 de cat mai multe companii. Din pacate pretul si dotarea tehnica a aeroporturilor sunt inca prohibitive pentru majoritatea companiilor.

Pe langa cele 3 puncte de mai sus mai trebuie rezolvate mici dispute interne legate de preluari si aliante, discutii cu furnizorii de tehnologie si recastigarea increderii pasagerilor in industria aviatica.

Ramane de vazut cum vor reusi sa o faca dar as putea garanta ca industria aviatica de peste 3-5 ani, adica la sfarsitul crizei, va fi una mai unita si mai puternica decat in anul 2008.

The fall of green travel…

Acesta este titlul articolului lui C. Elliott publicat de catre CNN. Stiu ca in Romania sunt foarte putini turisti care se gandesc la impactul pe care vacanta lor il are asupra mediului. Probabil lucrurile se vor schimba in anii care vin desi contextul economic nu este foarte favorabil dezvoltarii unui astfel de curent. In acest moment principalul criteriu este pretul pe cand, turismul ecologic inseamna de multe ori cheltuieli suplimentare.
Sau poate nu…

Acesta este mesajul asupra caruia Elliott vrea sa atraga atentia. Companiile aeriene taxeaza sume mai mari sau mai mici cu scopul de a minimiza impactul asupra mediului, sume pe care ulterior le folosesc in masura mai mare sau mai mica in campanii ecologice. Deocamdata aceste sume sunt optionale…
Problema este insa ca ele sunt un exercitiu de marketing pentru companie care pe langa sumele de care dispune de la clientii dornici sa protejeze mediul beneficiaza si de impactul pozitiv pe care il obtin prin asemenea campanii. Iar pentru acestea nu este nevoie sa plateasca clientul , ba dimpotriva ar trebui sa obtina o reducere, atunci cand prin efortul lui (fie si financiar) promoveaza o companie privata. Acestea sunt regulile pietei si companiile aeriene nu trebuie exceptate…

Mai mult Elliott da exemplul Royal Carribbean o companie care dupa ce a fost sub lupa anchetatorilor pentru o perioada buna de timp pentru practici nu foarte ecologice de deversare in apele oceanelor. Ulterior au pornit o campanie agresiva prin care doresc sa isi spele pacatele dar si sa scape de problemele legale. Evident totul pe cat posibil pe banii consumatorilor.
Acum ceva timp a scris despre o astfel de atitudine si Marius Ghenea in acel caz fiind vorba despre hoteluri si modul in care inteleg ei sa acopere costurile de salvare a planetei.

E clar ca devenim din ce in ce mai responsabili fata de mediul inconjurator dar suntem dispusi din acest motiv sa platim pentru profitul altora? Eu cred ca o campanie bazata pe responsabilitate si bun simt trebuie sa fie finantata de principalii beneficiari. In cazul asta companiile aeriene, hotelurile si in general operatorii de turism.

Voi ce parere aveti? Exista o suma pe care sunteti dispusi sa o platiti?

PS – Si National Geographic a lansat o campanie de responsabilizare. Binenteles pe bani…